Staţiunea balneoclimaterică Ocna Sibiului
http://www.ocnasibiului.ro
http://www.ocnasibstrand.ro
Primele cercetări sistematice ale valenţelor curative a lacurilor sărate sunt efectuate în 1820.
Dupa această dată se amenajează treptat staţiunea.
În jurul lacurilor se construiesc cabine, se plantează pomi, se ridică pavilioane pentru băi calde şi reci. Staţiunea a fost inaugurată oficial la 20 iunie 1858.
Între 1906 si 1909 s-au ridicat pavilionul central şi clădirea băilor existente şi astăzi.
Ele cuprind săli pentru băi calde, pentru împachetări cu nămol, aerosoli, bazine.
Din 1948 – Băile Ocna Sibiului devin staţiune cu caracter permanent.
Pe lânga pavilioanele amintite, staţiunea mai cuprinde ştrandul cu lacurile Horia, Cloşca şi Crişan, formate prin inundarea a şase saline vechi (7.848 m.p. si adncimi de 44,5 m, 34,55 m, respectiv 44 m).
Acestora li se adaugă lacurile din apropierea liniei ferate Sibiu – Copşa Mică.
Cele mai importante sunt:
- Lacul fără fund, format pe locul fostei saline Francisc Grube, părăsită în 1775 (1.665 m.p., 32 m adâncime) – declarat monument al naturii, cu cel mai puternic fenomen de heliotermie;
- Lacul Ocna pustie (Avram Iancu) format pe locul salinei Fodina Maior, abandonată în 1817 – 160 m adâncime, cel mai adânc lac antroposalin din România;
- Lacul Brâncoveanu, format pe locul unei saline părăsite în 1699, cel mai sărat lac din Ocna Sibiului (310 g/l salinitate);
- Lacul Ocniţa, legat cu lacul Ocna Rustic (200 g/l – salinitate);
- Lacurile Inului, Maţelor, Lacul cu nămol.
Perimetrul de protecţie hidrologică al staţiunii cuprinde 53 ha, 14 lacuri antroposaline precum şi alte lacuri mai mici apărute pe cale naturală. Adâncimile mari ale lacurilor se datorează exploatărilor de sare tip clopot din antichitate şi evul mediu.
La Ocna Sibiului se tratează cu rezultate deosebite bolile aparatului locomotor, reumatismele degenerative cronice, preartrozele si artrozele, spondilozele, precum şi diferite afecţiuni ginecologice. (informatie preluata de pe siteul oficial al CJ Sibiu)