Monumente de arhitectura – Casa Poporului

Alias: Casa Parlamentului, Casa Republicii, Parliament House.
Locatie: Bucuresti, pe locul vechiului cartier Uranus.Sursa text: Camera Deputatilor

«Amplasata în centrul istoric si geografic al Bucurestilor o constructie atrage privirile prin stilul arhitectonic deosebit. Este Palatul Parlamentului României, un edificiu colosal ridicat în „epoca de aur” a dictaturii comuniste si nascut în mintea unui om pentru care dimensiunile aveau o alta relevanta decât o au pentru noi, oamenii obisnuiti. Cartea Recordurilor Guiness înscrie constructia pe locul II în lume dupa Pentagon – cu o suprafata desfasurata de 330.000 m2 si pe locul III ca volum, cu 2.550.000 m3.
Exista însa un capitol la care Palatul Parlamentului României ar putea figura pe locul I fara contracandidati – cladirea cea mai controversata de pe mapamond – pentru ca nici o alta constructie nu a mai beneficiat, pâna acum, de o asemenea coplesitoare avalansa de epitete, oscilând între „genial” si „monstruos”.
Facuta si refacuta peste noapte, trufasa „Casa a Republicii” o înghitit zeci de miliarde de lei înainte de Revolutie si a înglobat un volum de munca urias.
Poate de aceea, pentru ca s-a nascut si se ridica vazând cu ochii într-o perioada de mari privatiuni, la început a fost urâta de români.
Dupa decembrie 1989 cladirea, care poate fi vazuta din orice punct al Bucurestiului, a fost privita ca o cladire hidoasa, în jurul ei începând sa graviteze idei care mai de care mai originale. Unii, din prea multa exaltare revolutionara, au vrut s-o darâme, prin dinamitare, fireste, pentru ca simboliza trecutul. Altii au fost de parere ca ne lipsea un mare muzeu al comunismului si exista o cladire în plus. În fine, s-au strecurat si idei excentrice, cu fosnet de palmieri, rostogoliri zburdalnice de zar la masa verde si zgomot de ruleta. Dar n-a fost sa fie nici cazinou.
De la subiectul controversat, la curtea fara stapân, pradata de multe din valorile pe care le adaposteste, n-a fost decât un pas.
Când oamenii si-au dat seama câte milioane sunt încremenite acolo si jefuite fara discernamânt, cladirea a început sa fie privita cu mai putina ostilitate si au numit-o „Casa Poporului”.
Pentru ca el, poporul, îndurase foamea si frigul, el participase direct sau indirect la înaltarea ei si avea dreptul sa-i influenteze destinele.
Constructorii si-au reluat lucrarea, edificiul si-a schimbat si el destinatia pe masura finalizarii lucrarilor, devenind „Casa Republicii”, apoi „Palatul Parlamentului” – simbol al democratiei, care va gazdui Camera Deputatilor si Senatul României.
Printr-o hotarâre a Camerei Deputatilor, în mai 1994 s-a înfiintat Centrul International de Conferinte, spatiu în care s-au desfasurat lucrarile Forumului Crans Montana.
Datorita dotarilor sale valoroase, Centrul International de Conferinte asigura organizarea de conferinte, simpozioane, seminarii si alte asemenea manifestari de catre autoritatile politice sau organisme internationale, persoane juridice sau fizice, române sau straine.

Grupuri organizate pot vizita în fiecare zi Palatul Parlamentului.
Constructia, ale carei lucrari au demarat în iulie 1984, este structurata pe 6 nivele si împartita în 21 de corpuri. Ea cuprinde o uriasa împletitura de sculpturi monumentale, ipsoserii aurite, pardoseli decorative, tavane dantelate, brocarturi, tapiserii si covoare grele, toate într-un sir de saloane, galerii, sali fastuoase, holuri si sali de dimensiuni generoase, care se desprind sau se unesc simplu, coplesitor si armonios. Marmura de Ruschita îsi trimite reflexele din pardoseli, din coloane, din pereti si din plafoane.
Lemnul de stejar, de mahon si de fag te îmbie cu caldura sculpturilor de mare rafinament, egalate, poate, de stucaturile de ipsos sau de cristalurile si alamurile candelabrelor.
Proiectat si construit cu truda si sacrificii de specialistii români si de o întreaga industrie româneasca, ansamblul arhitectural Palatul Parlamentului face astazi posibila „pipairea” concreta a unei imagini, pâna mai ieri fabuloasa, fantezista, intangibila. Vizitându-l te poti convinge ca nu e nici pe departe vorba, în saloanele si galeriile lui, de aur si nestemate ca în mormintele faraonilor, ci de piatra, marmura si lemn din muntii si padurile României.
De aceea, a vorbi astazi despre ansamblul arhitectural Palatul Parlamentului, ni se pare o dreapta reparatie morala. De altfel, dintre straini, care dispun, firesc, de necesara distantare sentimentala, nu putini au privit edificiul cu respect si admiratie.

Jean Paul Carteron – Presedintele Forumului Crans Montana:
„În acest lacas magnific s-au reunit, cu pretul unor mari sacrificii, dupa ani si ani de-a rândul, impotriva oricarei logici si a tuturor, arta si creativitatea poporului român. Sa-l uitam pe acela care se zice ca l-a comandat si sa-l veneram pe acela care l-a construit.”
Catherine Lalumiere – Secretar General al Consiliului Europei:
„Cât de lung este drumul parcurs de România în 4 ani, de la prima vizita pe care am facut-o aici, în februarie 1990! Ati reusit chiar sa îmblânziti acest enorm palat, un palat al megalomanului, dar, deasemenea, o capodopera a românilor.”
Monumentala constructie din Dealul Spirii serveste astazi telul înalt si nobil spre care atât s-a nazuit: reprezentativitatea egala si deplina a poporului român – Parlamentul. »